Eminescu în viaţa noastră

Cu toţii am auzit de Eminescu, mulţi l-au urât din cauza comentariilor ce trebuiau făcute pentru şcoală, alţii (ca mine) l-au iubit şi au recitit cu drag poeziile lui sau le-au scris cuiva într-o scrisoare, ca simbol a unui gest romantic.

Astăzi, este o zi specială, comemorăm 123 de ani de la moartea lui Mihai Eminescu.

Mihai Eminescu s-a născut în data de  15 ianuarie 1850, Botoșani şi a decedat în data de 15 iunie 1889 în București. A fost un poet, prozator și jurnalist român, socotit de cititorii români și de critica literară postumă drept cea mai importantă voce poetică din literatura română.

Eminescu iubea iubirea aşa cum foarte puţini dintre noi îşi îngăduie să o facă şi să simtă.

Unul dintre citatele mele preferate aparţin lui Mihai, acesta este:

“Citeşte! citind mereu creierul tău va deveni un laborator de idei şi imagini, din care vei întocmi înţelesul şi filosofia vieţii.”

Criticilor mei, de Mihai Eminescu

Multe flori sunt, dar puține
Rod în lume o să poarte,
Toate bat la poarta vieții,
Dar se scutur multe moarte.

E ușor a scrie versuri,
Când nimic nu ai a spune,
Înșirând cuvinte goale
Ce din coadă au să sune.

Dar când inima-ți frământă
Doruri vii și patimi multe,
Ș-a lor glasuri a ta minte
Stă pe toate să le-asculte,

Ca și flori în poarta vieții,
Bat la porțile gândirii,
Toate cer intrare-n lume,
Cer veșmintele vorbirii.

Pentru-a tale proprii patimi,
Pentru propria-ți viață,
Unde ai judecătorii,
Nendurații ochi de gheață?

Ah! atuncea ți se pare
Că pe cap îți cade cerul
Unde vei găsi cuvântul
Ce exprimă adevărul?

Critici voi, cu flori deșerte,
Care roade n-ați adus –
E ușor a scrie versuri,
Când nimic nu ai de spus.