2. Social

Spulberă-mă – Atingerea lui Juliette de Tahereh Mafi


Nu mă poţi atinge”, îi şoptesc.  Mint, e ceea ce nu-i spun. El mă poate atinge, e ceea ce n-o să-i spun niciodată . „Te rog, atinge-mă”, e ceea ce vreau să-i spun.

Dar când oamenii mă ating, se întâmplă anumite lucruri. Lucruri ciudate. Lucruri rele. Lucruri fatale.

Nimeni nu ştie de ce atingerea lui Juliette e fatală, dar Restauratia şi-a făcut planuri legate de ea.  Planuri de a o folosi ca pe o armă. Însă Juliette are propriile ei planuri. După o viaţă lipsită de libertate, ea descoperă în sfârşit forţa de a se răzvrăti pentru prima oară şi de a-şi găsi un viitor alături de cel pe care crezuse că-l pierduse pentru totdeauna.

M-am gândit că prietenilor mei le-ar plăcea dacă ar şti ce mai citesc din când în când. Deşi stilurile noastre sunt total diferite. Defapt, nu am nici o prietenă care să fi citit o carte din scoarţă în scoarţă de urban fantasy.

Aşa că iată! Un gen nou. O distopieSpulberă-mă este prima carte din seria Atingerea lui Juliette scrisă de tânara scriitoare pe nume Tahereh Mafi.

Cartea am citit-o week-end-ul trecut dintr-o suflare. Am lăsat-o din mână doar pentru treburile administrative ale casei şi nevoile fiziologice.

În ultimul an am citit multe cărţi şi în puţine m-au făcut să simt alături de personaje trăirile lor. În special cele interioare.

Tahereh Mafi a făcut posibil acest lucru. Felul în care  descrie fiecare emoţie a Juliettei m-a emoţionat mai mult decât mă aşteptam. Am suferit şi m-am bucurat alături de ea. M-am îndrăgostit şi am urât cu ea.

„Ochii mi se închid într-un efort inconştient de a alunga toate amintirile neplăcute, însă efortul dă greş. Proteste. Adunături. Strigăte pentru supraviţuire. Văd femei şi copii murind de foame, case distruse şi îngropate sub dărămături, provincia e un peisaj pârjolit, singurul său fruct fiind carnea putrezită a celor morţi. Văd moarte moarte moarte moarte şi roşu stacojiu şi cea mai aprinsă nuanţă a rujului mamei tale, toate întinse pe pământ”

 „Vocea îi e blândă atât de blândă atât de blândă. Braţele îi sunt mai puternice decât orice os din corpul meu. Îmi trage trupul înfăşurat aproape de pieptul său, iar eu sunt spulberată.”

 Juliette este o fată specială cu un suflet docil şi binefăcător, deşi atingerea ei pe corpul altora arată contrariul. Forţată de un sociopat să i se alăture în nebunia lui de a controla (tortura) lumea, Juliette se îndrăgosteşte de singura persoană pe care o poate atinge. De Adam, gardianul ei.

„Şi mă sărută.

O dată, de două ori, până ce dau de gust şi înţeleg că n-am să mă satur niciodată. El e deodată peste tot, pe spatele meu şi pe braţe, şi mă sărută mai tare, mai profund, cu o nevoie ferventă pe care n-am mai trăit-o niciodată. Face o pauză ca să respire, îngropându-şi buzele în gâtul meu, pe claviculă, pe bărbie şi obraji, şi am nevoie de oxigen şi el mă distruge cu mâinile şi suntem plini de apă şi frumuseţe şi de euforia unui moment pe care nu-l credeam vreodată posibil.”

 Adam, simţind la fel pentru Julietta îi răspunde dragostei şi nu numai. El pune la punct un plan pentru a o scoate din închisoarea/ totura în care este ţinută împotriva voii ei.

Din primele pagini, un alt personal masculin şi plin de sine îşi face apariţia precum o umbră negativă. Warner. El este lunaticul pus pe rele şi pe deasupra îndrăgostit sincer (sau nu) de Juliette.

 „Ştii, Juliette, şi eu pot să omor oamenii. Şi chiar sunt foarte bun la asta.”

Warner este un personaj imprevizibil. El controlează răsturnările de situaţie din carte. E uşor de urât şi în acelaşi timp misterios. Arată afecţiune doar faţă de Juliette, dar poate omorî un om chiar în faţa ei.

Un lucru care mi-a plăcut mult este faptul că Juliette la început este instabilă emoţional iar pe parcurs devine puternică şi învaţă să lupte pentru credinţele ei. Are curajul de a-l înfrunta pe Warner şi de a lupta pentru Adam.

Spulberă-mă este printre puţinele cărţi despre care poţi povesti. Ea trebuie citită individual şi cu atenţie.

Este o poveste de dragoste, de supravieţuire într-o lume distopică. Mai mult de atât nu pot spune.

O recomand cu drag tuturor!

An apariţie în România: 2012

Editura: Leda

Nr. pagini: 350

Ediţie cartonată cu supra copertă.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s