2. Social

Cele 4 lumânări


Cele patru lumânări ardeau încetişor…

Ambianţa era atât de plăcută, încât le puteai auzi vorbind.

Prima a spus:

„Eu sunt PACEA – oricum nimeni nu mă mai poate păstra aprinsă. Cred că mă voi stinge!”

Flacăra s-a micşorat cu rapiditate şi s-a stins în întregime.

A doua a spus:

„Eu sunt CREDINŢA – dincolo de toate eu nu mai sunt indispensabilă aşa că nu mai am nici un sens să mai stau aprinsă!”

Când a terminat de vorbit, o adiere blândă a stins-o.

Cu tristeţe, cea de-a treia lumânare a spus la rândul său:

„Eu sunt IUBIREA! Nu mai am forţă să mai  stau aprinsă. Oamenii mă dau deoparte şi nu-mi înţeleg importanţa, ei uită chiar să-i iubească pe cei care le sunt aproape!”

Şi fără să mai aştepte s-a stins deodată.

Un copil intră în încăpere şi văzu trei lumânări stinse.

„De ce nu ardeţi voi? Ar trebui să fiţi mereu aprinse!

Spunând asta, copilul începu să plângă…

Atunci, cea de-a patra lumânare a spus:

„Nu vă fie frică! Câtă vreme eu încă mai ard, le putem aprinde şi pe celelalte. Eu sunt SPERANŢA!

Cu ochi strălucitori, copilul luă lumânarea speranţei şi le aprinse şi pe celelalte.

Flacăra speranţei să ardă mereu în viaţă … şi astfel fiecare dintre noi poate menţine SPERANŢA, CREDINŢA, PACEA şi IUBIREA!!!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s